In anul 1885 mai precis la data de 25 aprilie a avut loc recunoasterea Bisericii Ortodoxe Romane ca biserica autocefala de catre Patriarhia de la Constantinopole.
autocefalía s. f.
este definita ca si: "Conducere de sine stătătoare a unei Biserici ortodoxe naționale".
Bisericii Ortodoxe Române i s-a recunoscut autocefalia în 1885, în
timpul mitropolitului primat Calinic Miclescu, prin Tomosul de autocefalie semnat de patriarhul ecumenic de la Constantinopol Ioachim IV și de 10 membri ai Sinodului patriarhal în același an.
– Din fr. autocéphalie (‹ gr. autokefalia).
Spicuim cateva randuri din actul de recunoastere si mesajul regal pentru deschiderea sesiunii Sfantului Sinod din primavara anului 1885:
"Prea Sfinti Parinti
Sfantul Sinod al Bisericei autocefale ortodoxe romane are a inregistra de asta data un fapt de mare insemnatate.
Sunt fericit a anunta Prea Sfintiilor Voastre ca autocefalia seculara a Bisericei ortodoxe romane a capatat bine-cuvantarea Santitatei Sale Patriarhul Ecumenic si ca astfel positiunea Bisericei romane egal indreptatita cu celelalte Biserici ortodoxe autocefale, surorile ei de aceeasi credinta si de acelasi rit, se afla bine definita.
Acest bun rezultat l-am obtinut prin staruintele Guvernului Meu, cu concursul luminat si patriotic al Sfintilor Mitropoliti si Episcopi ai Bisericei romane si gratie inaltelor simtaminte de adevarata fratie crestineasca ce insufleteste pe Santitatea Sa Ioachim IV si pe Santul seu Sinod".[...] Fragment din Tomosul Autocefaliei Bisericei Ortodoxe Romane: "In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, "Nimeni nu poate pune alta temelie" dice Marele Apostol al nemurilor, "decat cea asezata, care este Iisus Hristos". Deci pe aceasta una si singura, tare si neclintita temelie fiind totdeauna asezata Biserica lui Hristos, cea una, Santa, Catolica si Apostolica, conservata nedesolubila unitatea credintei intru legatura dragostei. Si astfel aceasta unitate ramanand neatinsa si necladita in toate veacurile, afacerile de administratie eclesiastica si de ordinea demnitatilor se pot modifica in vedere cu positiunea Tarilor".[...]
Nascut la 21 februarie 1865, Brăila - d. 1 octombrie 1899, Anton Bacalbasa este unul dintre "proletarii intelectuali" de la sfarsitul secolului trecut, a carui activitate literara si publicistica se leaga de miscarea socialista din anii avantului entuziast, atunci cand ideile lui Marx constituiau un program politic pentru o larga grupare de intelectuali.
Anton Bacalbasa nu a fost un ideolog al miscarii socialiste, ci gazetarul ei, condeiul viu care i-a ilustrat principiile formulate mai cu seama de C. Dobrogeanu-Gherea[...]
Preocuparea constanta pentru dramele sociale care se petrec "in linistea mizeriei" si apartenenta la miscarea socialista l-au indreptat pe Anton Bacalbasa spre teoria gherista a artei cu tendinta; publicistul ia o
pozitie ferma in principala dezbatere culturala din ultimile doua decenii ale secolului trecut.
Prima calitate a textelor lui Anton Bacalbasa este critica moravurilor si a realitatilor din cazarma facuta cu mijloacele ironiei care devine adesea sarcasm. Autorul cultiva poanta de mare circulatie, oferind naratiunii acel ceva natural care va face din personajul Teaca prototipul literar al unui individ real, verosimil, accesibil experientei de viata a cititorului.
Dand dovada de multa pricepere, sublocotenentul isi instruieste atat de bine recrutii incat acestia "ori dezertau ori mureau dar ieseau adevarati soldati".
"Mos Teaca" si "Din viata militara" sunt cartile unui revoltat iar valoarea lor literara, indiscutabil inegala trebuie apreciata in functie de datele prezentei publicistului in epoca.
Daca inadaptarea era sursa efectului umoristic si principala componenta a "codului" ironic din "Mos Teaca"(fiinta ridicola nu se adapteaza, ci incearca sa modeleze umanul si socialul dupa tiparul cazon pe care il re-prezinta), in volumul din 1895 aceeasi calitate a prezentei personajului in lume este privita din perspectiva tragicului.
Editura Tineretului, precum stim cei mai multi care am copilarit in anii '60, a fost o editura care a publicat remarcabile titluri de carti pentru copii si tineret.
Din Colectia "Biblioteca Scolarului" aduc in lumina amintirii celor nostalgici cateva titluri aparute in anii '50:
Salom Alehem- Halal de mine sunt orfan, volum aparut in anul 1956,
D. Bolintineanu- Calatorii, volum aparut in anul 1956,
D. Zamfirescu- Nuvele, volum aparut in anul 1957,
Emil Garleanu- Pagini alese, volum aparut in anul 1956,
Petre Ispirescu- Basme, volum aparut in anul 1956,
************ Poeme maghiare, in romaneste de Eugen Jebeleanu, volum aparut in anul 1956,
************ Scoala de altadata, volum aparut in anul 1955,
Moricz Zsigmund- Fii bun pana la moarte, volum aparut in anul 1956,
Tudor Arghezi- Simple povestiri, volum aparut in anul 1956.
Cartile pentru copii si tineret rezista inca in competitia cu tehnologia oferind deliciul lumii imaginare de care are nevoie fiecare pentru a-si imbogati universul interior. Basmele, povestile, pildele, snoavele, peziile, dramaturgia sunt un izvor nesecat de educatie si cultura absolut necesare unei fapturi in devenire.
Portul romanesc, ca trasaturi generale are aceeasi asemanare pe tot cuprinsul tarii cu deosebiri de amanunte, cu schimbari de forma, croiala sau numai in modul de folosire a pieptanaturii si a podoabelor.
Bazat pe o veche mostenire, portul popular romanesc a evoluat de-a lungul timpului adoptand diferite tipuri si variante a caror frulusete si bogatie sunt bine definite, situandu-se printre cele mai valoroase creatii ale artei populare romanesti,
Portul popular in general, se diferentiaza in functie de profesie, anotimp, ocazii festive, varsta si sex, adaptandu-se prin structura sa ocupatiilor specifice fiecarei zone.
Tentati de forfota lumii incercam sa tinem pasul cu ce ne atrage sa arhivam in memoria timpului pentru a "rasfoi" din cand in cand cate o fila de istorie traita.
Almanahul "Lumea" obisnuia sa fie in anii '80 o impresionanta cronica asternuta pe hartie de cronicari cultivati, documentati si "pe val" ca sa spunem asa, tinand cont de nelipsita cenzura.
Sper sa trezeasca amintiri placute celor ce erau scolari, studenti sau tinere sperante cautandu-si Calea.
Cum sa-ti amintesti ceva ce nu poti uita niciodata?...
Talent si mister, pasiune si deznadejde, speranta si tristete toate ingemanate fatal intr-un destin tumultos al unui talent remarcabil, o forta a Naturii, nestavilita si inepuizabila pana la automistuire, asa a fost unica Maria Tanase, irevocabil indragostita de plaiuri si duiosia doinei romanesti. Aici veti rasfoi ceva file de destin, vizionare placuta :)
Toate fiintele umane nascute pe minunata noastra planeta au dreptul sa traiasca o viata plina, fericita si intensa, o viata care exprima in sine irepetabila unicitate ce tanjeste dupa darul intelepciunii si care contribuie activ la imunatatirea conditiilor de viata ale intregii comunitati omenesti.
Acesr drept, aceasta mostenire naturala a unei vieti extraordinare a fost umbrita...
De catre ce?...
Ce se interpune intre noi si viata pe care o dorim, intre noi si visele pe care le dorim implinite si pacea pe care dorim sa o simtim?...
Am fost conditionati sa credem ca cava din afara noastra este cauza nefericirii dar nu este asa...
Ceva ce se manifesta in noidezlănțuieîn afara"iadul" de la care vremsă fugim, dardecarenu ne putemlipsi de.Cevadecarenu suntemconștienți, pentru cănimeni nune-aexplicatniciodată unde săsa cautam, cu excepția, desigur, tuturor tradițiilorde introspectie, care auobazăînAdevăr, pentru cătoate,fărăexcepție, indicăîntotdeaunapunctul exactunde să sa cautișimodul exactde ate elibera.
Un ansamblude forțeacționeazăasuprafiecaruia dintre noi, în scopul de anepriva de putere, de aneface fricosi, slabi, neincrezatori, emoțional atașatdeobiceiurile proaste, invatandu-ne sa amanam mai degrabă decâtde a acționa. Acest ansambludeforțeestesusținut denecunoasterea noastra fatademijloaceleutilizate pentru aneprivează de putere, dar aceasta stare poatefiinactivata, pentru a permiteîn cele din urmăConstiinteisă sedesfășoareasa cum este în realitate.
Acest filmdocumentaridentificăacest ansamblude forțecuSfidatorul, Oponentul. Un cuvântdeconvenienta, cum ar fiunsemnalindicator. Spreorealitatefata de careeste timpulpentru a fi descoperita,pentru a-i face fațăși pentru a o răspândi.
Înfilm, vom vedea cumadversarulnedeposedeaza de putere, cefeldemijloace utilizeazăpentru aface acest lucru,șioposibilă cale de ieșire, care ne conduce spre eliberarea din interactiunea daunatoare cu acesta.
********************************
All human beings born on our marvelous planet Earth have the right
to live a full, happy, intense Life. A Life that expresses itself in
its unrepeatable uniqueness, that seeks the gift of Wisdom, and that
actively contributes to the improvement of the living conditions of the
entire human community.
This right, this natural heritage of an extraordinary Life, was overshadowed.
By what?
What
does it stand between us and the Life we desire, the Dreams we want to
achieve, the Peace we want to feel? We have been conditioned to believe
that something outside us is the cause of our unhappiness, but it is
not. Something that acts within us unleashes outside the hell from which
we want to flee, but from which we cannot deprive of.
Something of
which we aren't conscious, because no one has ever explained us where to
look; except, of course, all traditions of inner research that have a
basis in Truth, because all of them, without exception, always indicate
the exact point where to look and the exact way to break free.
A set
of forces acts on everyone of us in order to disempower us, and make us
fearful, weak, doubtful, emotionally attached to bad habits, and lead to
delay rather than to act. This set of forces is supported by our
not-knowledge of the means it uses to disempower us, but it can be
inactivated, to finally allow the Consciousness to unfold itself towards
what It really is.
This documentary movie identifies this set of
forces with the word Sfidante, the Opponent. A word of convenience, like
an indicator signal. Towards a reality that it's time to reveal, to
face, and spread.
In the movie, we will see how the Opponent
disempowers us, what kind of means it uses to do it, and a possible way
out that leads us to set ourself free from its harmful interaction.
